Ce este PANS/PANDAS
Pe scurt și pe înțeles — fără jargon, așa cum ne-ar fi plăcut nouă să ni se explice la început.
PANS/PANDAS înseamnă apariția bruscă a unor simptome neuropsihiatrice la un copil — cel mai des OCD (gânduri și ritualuri obsesive) sau refuzul brusc de a mânca, însoțite de anxietate, iritabilitate, regresie, tulburări de somn sau ticuri. De cele mai multe ori, în spate stă un declanșator (adesea o infecție) care „aprinde” sistemul imunitar și creierul.
PANDAS și PANS — care e diferența?
PANDAS a fost descris primul (la NIMH, în SUA, 1998) și se referă la cazul în care declanșatorul este streptococul — forma cea mai cunoscută și studiată. PANS este conceptul mai larg (2012): același tablou, dar declanșatorul poate fi orice (alte infecții, dar și factori de mediu). În esență, este un răspuns imun postinfecțios care afectează o zonă din creier (ganglionii bazali), cu debut acut. PANS/PANDAS este considerat o formă (adesea mai blândă) de encefalită autoimună.
Cum arată — semnele care ridică suspiciunea
Criteriile cer un debut brusc de OCD sau de refuz alimentar restrictiv, plus cel puțin 2 dintre:
- anxietate (adesea și anxietate de separare);
- labilitate emoțională sau depresie;
- iritabilitate, agresivitate, crize de furie;
- regresie comportamentală (copilul pare „mai mic”);
- scădere bruscă a performanței școlare, scris înrăutățit;
- anomalii motorii sau senzoriale (ticuri, sensibilități);
- semne somatice: tulburări de somn, enurezis, urinări frecvente.
Forma clasică e bruscă — mulți părinți țin minte chiar ziua în care „ceva s-a schimbat”. Există însă și forme mai puțin dramatice, care se „demască” treptat — de aceea unele cazuri sunt ratate.
De ce apare — rareori o singură cauză
PANS este, de obicei, multifactorial: se adună un declanșator (ex. o infecție), un teren predispus (genetică, intestin, toxine) și un sistem nervos suprasolicitat. De aceea merită privit ca un puzzle, pe piese.
Vezi cele 10 cauze posibile, explicate pe rând →
Cum se tratează — trei direcții
Din consensul internațional de tratament, abordarea are trei direcții care merg împreună:
- Tratarea declanșatorului — infecția sau sursa de inflamație (ex. antibiotic pentru strep).
- Calmarea sistemului imunitar — antiinflamatoare, iar în cazuri mai severe corticosteroizi, IVIG sau terapii de specialitate.
- Susținerea creierului și a simptomelor — terapie comportamentală (CBT/ERP), somn, reglarea sistemului nervos, plus corectarea terenului (intestin, nutriție).
Te întrebi dacă e nevoie neapărat de IVIG? Am dedicat o pagină întreagă acestei temei: IVIG — obligatoriu? →
Următorii pași care te-ar putea ajuta: